Statiunea Busteni este una dintre cele mai frumoase statiuni montane de la noi din tara, ea capatandu-si faima in timp datorita peisajelor extraordinare, insa si datorita amenajarii statiunii, totul reusind sa fie in sprijinul turistului. In aceasta statiune nu ai cum sa te plictisesti intrucat ai parte atat de linistea pe care zona montana ti-o confera, insa si de distractia specifica sporturilor de iarna, intrucat in zona se afla o serie de partii extrem de cunoscute si bine cotate.
Una dintre atractiile absolute ale acestei statiuni este Castelul Cantacuzino, situat in cartierul Zamora, de dincolo de calea ferata. Se spune ca la inceputul secolului XX, printul Gheorghe Grigore Cantacuzino a cerut arhitectului Grigore Cerchez sa inceapa construirea a ceea ce in 1911 devenea Castelul Cantacuzino. Pana in anul 1948, in momentul in care Partidul Comunist a luat puterea, castelul a apartinut integral familiei Cantacuzinilor. Dupa aceasta data, comunistii au transformat cladirea in sanatoriu, dandu-i un aer macabru si neplacut tocmai din cauza acestui fapt. Dupa 1989, anul in care comunistii au incetat sa se mai afle la conducerea tarii, Castelului Cantacuzino i s-a redat maretia de alta data, fiind ceea ce a fost menit sa fie, si anume muzeu.
Din 1911, de la inceperea construirii sale, acesta nu s-a schimbat mai deloc, pastrandu-si arhitectura impresionanta, insa si numarul camerelor din interior. Capela este compusa din patru corpuri, cel principal avand o suprafata de cca 1.200 metri patrati, in total insumand aproximativ 3.100 metri patrati, ceea ce inseamna o dimensiune impresionanta. Aspectul castelului este unul ce impune respect, avand o fundatie solida de beton si pereti din piatra cioplita ce-i confera aerul de odinioara, cladirea desfasurandu-se in demisol, parter si etaj, singura incapere ce face exceptie de la regula fiind vila administrativa ce dispune de un singur nivel. Interiorul este decorat cu seminee, vitralii, ornamente de mozaic, balustrade de lemn, fier forjat, piatra, plafoane si grinzi pictate. In perioada in care cladirea a servit ca sanatoriu, din motive obiective, peretii au fost vopsiti uniform, aspectul de alta data fiindu-i redat abia dupa ce castelul a devenit muzeu, dupa anul 1989.
In cladirea principala, numita si pavilionul central gasim o colectie impresionanta de blazoane a Cantacuzinilor si a rudelor apropiate si indepartate, fie ele de sange sau prin alianta. De asemenea, tot aceasta parte a Castelului Cantacuzino are in interiorul sau portrete ale membrilor familiei, toate picturile avand o deosebita valoare artistica insa si istorica.
